Un punct de vedere

Prof.dr. Simion SIMON
Decan, Facultatea de Fizică, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

(Dl. Simon este fost membru CNCSIS şi director al centrului de excelenţă „STIINTA SI TEHNOLOGIA MATERIALELOR AVANSATE”, centru recent clasificat astfel de către CNCSIS conform http://www.cncsis.ro/rezultatecc06.php )

Recentele rezultate ale competiţiei CNCSIS pentru centre de excelenţă ar fi trebuit să-mi provoace multă satisfacţie. N-a fost să fie aşa pentru că imediat am realizat că aceste rezultate vor provoca mai degrabă discuţii şi atitudini critice, majoritatea îndreptăţite.

Încă odată m-am bucurat că am renunţat la calitatea de membru CNCSIS pentru că şi problema acreditării centrelor de cercetare a fost un motiv să renunţ, chiar dacă nu a fost menţionat în scrisoarea de demisie.

Membrii consiliului şi ai comisiei 1 (Matematică, Fizică, Chimie şi Informatică) pot confirma că în anul 2005, în mod special, am criticat metodologia de acreditare a centrelor de cercetare. De unele critici s-a ţinut seama şi noile fişe de autoevaluare au fost mai clare, cu un accent mai pronunţat pe rezultatele ştiinţifice validate internaţional. Dar competiţia în sine nu s-a modificat în sensul propus, ba mai mult, a evoluat într-o extremă periculoasă. În şedinţele consiliului CNCSIS, dar mai ales în scrisoarea din 5 mai 2005 trimisă membrilor colectivului constituit pentru elaborarea metodologiei de evaluare şi acreditare a centrelor de cercetare propuneam printre altele (era punctul c.):
„Fiecare comisie (subcomisie) CNCSIS să stabilească punctajele minime pentru care o unitate de cercetare să fie recunoscută ca „centru de excelenţă” sau „centru de cercetare”, punctaje pe care acestea le consideră edificatoare pentru o asemenea atestare.

Este imoral să se taxeze activităţi aferente evaluării când din autoevaluare se ştie că acreditarea nu poate fi acordată având în vedere punctajul rezultat din autoevaluare în raport cu punctajul celui mai bine cotat centru de excelenţă din domeniu.”

Eram împotriva metodologiei care raporta rezultatele tuturor centrelor aflate în competiţie într-un an la rezultatele celui mai bine clasat centru în acel an. Astfel, centrele care deveneau de excelenţă într-un an cu o competiţie slabă puteau avea rezultate mai slabe decât cele acreditate doar centre de cercetare într-un an cu o competiţie puternică.

Anul acesta s-au atins limitele absurdului declarându-se centre de excelenţă doar centrele situate pe primul loc (până acum erau centre de excelenţă şi centrele care aveau cel puţin 80% din punctajul centrului situat pe locul I).

Este întradevăr absurd să consideri într-un domeniu centru de excelenţă doar centrul de pe locul I. Se realizează o egalizare a domeniilor când este ştiut că, cel puţin din punct de vedere al relevanţei internaţionale, există diferenţe mari între domenii. Într-un domeniu pot exista 10 centre de excelenţă şi în altele doar unul, fără ca aceasta să fie o tragedie.

Mă voi referi în continuare doar la situaţia de la comisia 1 pentru că îmi sunt cunoscute mai bine realităţile din domeniile aferente acestei comisii.

Cele patru centre trecute la categoria centre recunoscute de către CNCSIS sunt cu siguranţă centre de excelenţă. Deşi nu cunosc punctajul obţinut de aceste centre sunt sigur că nu există diferenţe majore faţă de centrul pe care îl coordonez, mai mult, ar fi posibil ca unul sau altul din cele patru centre să fi trecut pe primul loc în ultimele 6 luni. Nu trebuie decât să introduci numele directorilor acestor centre sau a multora din membrii colectivelor respective într-un motor de căutare pe internet şi obţii în câteva minute dovada că în acele colective se desfăşoară o cercetare ştiinţifică relevantă internaţional, care este citată de cercetătorii în domeniu. Cum poate atunci cineva să afirme că asemenea cercetări nu sunt de excelenţă?

Deşi nu cunosc decât datele de la Universitatea „Babeş-Bolyai” pot afirma că marea nedreptate s-a făcut cu unele din centrele care nu au fost recunoscute de CNCSIS. Procedând în modul sugerat mai sus, orice funcţionar ar fi putut afla că şi în acele centre (în cazul Universităţii „Babeş-Bolyai” sunt cele de la matematică şi chimie) se desfăşoară o activitate de înalt nivel ştiinţific, validată internaţional şi în acest caz de specialiştii din domeniile respective.

A considera că aceste centre nu pot fi recunoscute CNCSIS este o dovadă de iresponsabilitate faţă de viitorul cercetării în universităţile româneşti. În loc să încurajăm ca cercetările unor asemenea centre să se dezvolte, ele primesc o lovitură năucitoare din partea forului tutelar.

Iată de ce cred că este de datoria noastră să cerem CNCSIS ca până la definitivarea unei metodologii care, în primul rând, să prevadă clar pe domenii, calitativ şi cantitativ, condiţiile în care un centru poate fi considerat de excelenţă sau poate fi doar acreditat CNCSIS, să se respecte procedurile de până acum şi să se acorde Diploma de centru de excelenţă centrelor având cel puţin 80% din punctajul centrului aflat pe locul 1 şi Diploma de centru recunoscut CNCSIS centrelor cu cel puţin 50% din acelaşi punctaj. În acest fel s-ar respecta un principiu al normalităţii, să nu schimbi regula jocului în timpul competiţiei. Cum aceste diplome nu sunt însoţite de nicio miză materială, fapt de asemenea criticat de comunitatea ştiinţifică universitară, nu se justifică în niciun fel considerarea ca centru de excelenţă doar a centrului care a obţinut punctajul maxim în această competiţie.