Foisorul de Foc:
Romania lor, Romania noastra
de Ovidiu Nahoi
copyright (c) 2003 Evenimentul Zilei
Luni, 29 Septembrie 2003

Afirmatia numarul unu: “Baronii, coruptia si Securitatea nu ii preocupa pe tineri”. Afirmatia numarul doi: “Consideram ca este esential sa recunoastem ce s-a petrecut in societatea noastra pentru ca altfel vom fi condamnati sa repetam aceleasi prostii de dinainte de 1989 si de dupa”.
Iata doua tipuri de atitudine prezente in societatea noastra de astazi. Prima afirmatie ii apartine unei fiice de ministru ajunse secretar de stat, activista infocata a partidului de guvernamint: Daciana Sirbu. A doua afirmatie apartine unui om de asemenea tinar, educat in Statele Unite si care lucreaza in Romania, in domeniul financiar: Matei Paun.
De fapt, aici nu este vorba numai despre doua viziuni diferite asupra trecutului recent, venite dinspre lumea politica si dinspre cea mult mai pragmatica a afacerilor. Cele doua atitudini sint expresii ale celor doua Romanii care coexista in acest moment si care uneori – dar numai uneori – ajung sa se intilneasca. Una este Romania lui mamica si taticul, tara plina de oportunitati minunate, la fiecare pas, de-ajuns numai sa te apleci sa le culegi si sa ajungi, hocus-pocus, intr-un post inalt de unde, daca vrei, poti sa dai si lectii de istorie si de morala – mama nu se supara. Este lumea telefonului, a filiatiilor si a cumetriilor, a serviciilor si contraserviciilor. Este lumea in care interesul public devine pretextul propasirii personale, iar banul public si, mai nou, banul european ajung sa se privatizeze cu viteze supersonice. Aceasta este Romania lor.
Exista si o alta Romanie, in care pentru a reusi trebuie sa muncesti din greu, in care oportunitatile nu apar precum ciupercile dupa ploaie si in care cei buni au sanse mai mari de a cistiga daca se inhama la lucru si au si putin noroc – e Romania noastra, a noilor sectoare private, de cele mai multe ori cu capital strain, e o tara aproape asa cum ar trebui sa fie. “Aproape”, fiindca nu poti trai in turnul de fildes si nu poti sa nu vezi mizeria si nedreptatea din jur. Dar, mai ales, nu poti sa nu te lovesti din cind in cind, de Romania cealalta, de Romania lor. Pentru ca Romania lor reprezinta, in acest moment, cel mai serios obstacol in dezvoltarea celeilalte Romanii, a noastre. Cum? Prin promovarea in functii de decizie politica si economica pe principii clientelare, prin impunerea unor taxe inrobitoare in paralel cu largirea continua a canalelor ce dreneaza bani publici in buzunarele unor baroni, prin coruptia institutionalizata, dublata de aroganta si agresivitate in discursul public.
Sa nu ne facem iluzii: nu vom putea ramine izolati in Romania noastra, facindu-ne ca n-o vedem pe a lor! Ne-am amagi si am fi obligati sa repetam un trecut apropiat, despre care cei din Romania lor spun ca nu trebuie sa stim prea multe. Astazi, Romania lor a reusit sa confiste cea mai mare parte a spatiului public. Miine, aceasta va ajunge sa ocupe si Romania noastra. Iar noi, atunci, fie vom invata sa convietuim cu ei si sa ne miscam in lumea lor – omul e o fiinta incredibil de adaptabila! -, fie vom cauta sa ne construim o alta Romanie, in Canada sau oriunde vom vedea cu ochii. Sau, si mai trist, doar in mintile noastre. Deci, ce facem: ne batem sa ne aparam Romania? Ne adaptam? Sau ne recunoastem invinsi si ne facem bagajele?

De la http://www.expres.ro/foisor/?news_id=132893