Membrii asociaţiei noastre consideră că recentele ordine ale ministrului educaţiei şi cercetării privind criteriile de promovare în învăţământul superior şi cercetare reprezintă un progres indiscutabil faţă de situaţia anterioară, întrucât:
– se bazează exclusiv pe rezultatele candidaţilor, în special în cercetarea ştiinţifică, fără să mai impună criterii irelevante cum ar fi vechimea;
– recunosc explicit existenta unei ierarhii a revistelor ştiinţifice şi identifică revistele indexate ISI ca principalele mijloace de publicare a rezultatelor ştiinţifice relevante; această ierarhie este desigur cunoscută tuturor şi menţionarea sa aici poate să pară surprinzătoare dar fapt este că anterior era ignorată în documentele conducerii ministerului;
– recunosc faptul că semnificaţia criteriilor bibliometrice este diferită de la domeniu la domeniu şi necesitatea ca în fiecare domeniu sa se elaboreze scheme specifice de evaluare.
Ordinele ministrului încearca să stabilească un criteriu minim de promovare, adică practic un criteriu de excludere de la promovare a tuturor candidaţilor care nu depăşesc un minimum de rezultate anterioare.

Considerăm că, data fiind istoria recentă a politicii de personal în cercetare şi învăţămantul superior, aceasta este o intenţie justificată.
Formularile din ordine deschid, din păcate, un numar de portiţe care pot anula efectul ordinelor. Pentru a evita acest risc recomandăm emiterea de catre d-l ministru a unei precizări care sa elimine posibilitatea interpretărilor şi să fixeze în termeni riguroşi, fără echivoc, câteva principii obligatorii pentru orice candidat.

Deoarece este vorba despre cele mai înalte funcţii din ierarhia academică ni se pare obligatoriu sub aspectul competenţei ştiinţifice să nu poată fi promovaţi în aceste funcţii decât cercetatori aflaţi în plină activitate de cercetare independentă.

Pentru majoritatea disciplinelor (excepţii fiind doar urmatoarele domenii: studiile culturale româneşti, dreptul, studiile militare şi de informaţii) aceasta înseamnă că respectivul candidat să fi publicat independent în ultimii ani (cel mai permisiv interval ar fi: în ultimii 5 ani) cel putin un studiu in extenso sub forma unui articol original (se exclud rezumatele, comunicările preliminare, comentariile, prezentările de caz) într-o revistă indexată de ISI (revistă ştiinţifică cu factor de impact).
Cerinţa de independenţă este dată de prezenţa ca prim autor în majoritatea disciplinelor. Excepţiile sunt acele discipline teoretice unde toţi autorii participă independent şi care sunt usor de identificat prin practica indicării autorilor în ordine alfabetica, cum ar fi matematicile şi fizica teoretică.
Nu se poate face nici o excepţie la demonstrarea capacităţii de cercetare independentă printr-un articol recent (în ultimii 5 ani), intr-o revista indexata de ISI (în afara disciplinelor mentionate mai sus) ca prim autor pentru promovarea pe post de conferenţiar, profesor sau cercetător ştiinţific 1 sau 2.

La reconfirmarea dreptului de a conduce doctorate, dacă persoana în cauză a demonstrat capacitatea de cercetare independentă prin publicaţii mai vechi de 5 ani, se poate admite ca dovadă a continuităţii activităţii un articol ISI complet in care conducatorul de doctorat apare ca autor girant sau corespondent (de regula, ultimul autor) iar un doctorand sau fost doctorand îndrumat de acesta apare ca prim autor.

Exista riscul ca acest criteriu obligatoriu să poată fi ocolit prin interpretarea textului existent al ordinelor, sau prin înlocuirea revistelor indexate de ISI cu publicaţii de importanţă secundară, permiţând promovarea unor persoane incompetente ştiinţific (dar, desigur, abile social) fenomen care ar continua să afecteze calitatea corpului academic românesc.
Pentru evitarea acestui risc recomandăm emiterea unui nou ordin care să reformuleze standardul minim in ceea ce priveste contribuţia ştiinţifica a candidatului, indiferent pentru care din cele patru titluri candidează.

Observaţii

Trebuie exclusă folosirea pentru criteriul minimal a publicaţiilor preliminare (studii prezentate la conferinţe), parţiale (comentarii, prezentări de cazuri), sau în reviste de importanţă secundară (fără factor de impact). Acestea pot fi, desigur, luate în calcul la departajarea candidaţilor, dar nu au ce cauta printre criteriile minimale.

Criterii cum ar fi scrierea de cărţi, chiar de monografii, şi obţinerea de granturi sunt irelevante pentru competenţa în cercetare şi în conducerea cercetării.

Faptul ca o persoana poate fi un cercetător eminent fără să scrie cărţi, care nu sunt publicaţii ştiinţifice primare, este simplu de verificat de către oricine căutând la www.amazon.com cărţile scrise de laureaţii Nobel în domeniile ştiinţifice. Mulţi dintre ei n-au scris niciodată o carte şi majoritatea n-au publicat niciodată rezultate ştiinţifice sub formă de carte. Această situaţie este valabilă pentru mulţi cercetători activi şi serioşi iar excluderea lor de la promovare ar fi o greşeala gravă.

Obţinerea de granturi este irelevantă pentru că multe din granturile obţinute în ultimii ani n-au dus la nici un fel de rezultate ştiinţifice identificabile. În acelaşi timp, multe rezultate ştiinţifice au fost obţinute fără granturi. Capacitatea de a obţine un grant este slab corelată cu capacitatea de a îndruma şi forma alţi cercetători şi cu cea de a face şi a publica descoperiri.

Altfel spus, un grant de cercetare înseamna ca i s-au acordat resurse cercetătorului, nu că acesta ar fi capabil să obţină rezultate.
Oricum, termenul de grant este un termen informal care poate include finanţări care n-au legătură cu cercetarea şi poate exclude finanţări importante şi dificil de obţinut care sunt foarte relevante pentru cercetare.
Din aceste motive considerăm că obţinerea de granturi şi publicarea de cărţi nu trebuie incluse printre criteriile minimale, putând fi luate în considerare în diverse alte moduri, în funcţie de domeniu, doar la compararea candidaţilor.

În sfârşit, o chestiune mai puţin clară este numarul minim de publicaţii.
Este indiscutabil că nu poate fi promovat un candidat care nu a publicat independent (ca prim autor) nici un articol ISI complet, recent (în ultimii cinci ani, de exemplu).

În unele specialităţi aflate într-o fază de expansiune cantitativă este însă relevant pentru activitatea ştiinţifică volumul de comunicare măsurabil sub forma numărului de articole, ca şi importanţa lor pentru domeniul respectiv, cuantificabilă sub forma factorului de impact al revistei în care au fost publicate. În aceste cazuri ar trebui folosit un criteriu de excludere cum ar fi un numar minim de articole originale complete în reviste ISI, uneori propunându-se un minimum de până la 10-15 articole pentru titlul maxim (profesor, respectiv cs I). Considerăm că identificarea acestor specialităţi s-ar putea face prin mijloace statistice şi că, în general, orice criteriu cantitativ de promovare trebuie să fie argumentat printr-un studiu statistic corespunzător.

Până la efectuarea acestei analize statistice individualizate care să stabileasca numarul minim de articole originale pentru fiecare domeniu, propunem ca paragrafele din recentele ordine ale ministrului referitoare la contribuţia ştiinţifică (criteriul 3) să fie modificate astfel:
Standardul minim (pentru titlul de profesor universitar, respectiv cercetător ştiinţific gradul I):
7 articole/studii publicate in extenso, exclusiv în reviste cotate ISI, în calitate de autor sau coautor, prezentate în copie. Dintre acestea, candidatul trebuie să fie prim-autor pe cel puţin patru, din care cel puţin unul trebuie să fi fost publicat în ultimii cinci ani. Cel puţin unul dintre articole trebuie să fi fost publicat într-o revistă cu factor de impact mai mare sau egal cu 0,1 M (unde M este factorul de impact al celei mai bine cotate reviste din disciplina respectivă).
Standardul minim (pentru titlul de conferenţiar universitar, respectiv cercetător ştiinţific gradul II):
4 articole/studii publicate in extenso, exclusiv în reviste cotate ISI, în calitate de autor sau coautor, prezentate în copie. Dintre acestea, candidatul trebuie să fie prim-autor pe cel puţin două, din care cel puţin unul trebuie să fi fost publicat în ultimii cinci ani. Cel puţin unul dintre articole trebuie sa fi fost publicat într-o revista cu factor de impact mai mare sau egal cu 0,1 M (unde M este factorul de impact al celei mai bine cotate reviste din disciplina respectivă).

Singurele discipline pentru care cerinţele de mai sus nu pot fi aplicate sunt: studiile culturale româneşti, dreptul şi studiile militare şi de informaţii. În cazul acestor discipline, criteriul ISI devine inoperant şi trebuie găsit un alt criteriu minimal.

Concluzii şi recomandări

Recentele ordine ale ministrului de aprobare a sistemului de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor, conferenţiar, cercetător ştiinţific gradul I şi II reprezintă un progres în concepîia Ministerului Educaţiei şi Cercetării despre evaluarea competentei ştiinţifice.

Cu toate acestea, pentru a asigura functionalitatea acestor ordine şi selecţia optimă a candidaţilor care au demonstrat că sunt capabili să cerceteze independent, propunem:
1. modificarea standardului minim referitor la contributia ştiinţifică în modul sus-mentionat, astfel încât sa nu poata fi promovat în cele mai înalte funcţii din ierarhia academică nici un candidat care nu a publicat recent, independent (ca prim autor), măcar un articol original, complet, intr-o revista ISI; este esenţial ca acest criteriu minimal să nu poată fi ocolit în nici un caz;
2. mutarea cerinţelor privind publicarea de cărţi şi obţinerea de granturi sau alte finanţări de la criteriile de excludere (minimale) la criterii de departajare;
3. efectuarea de statistici privind volumul de publicaţii al cercetătorilor şi universitarilor din diverse specialităţi şi fundamentarea oricăror criterii cantitative specifice fiecarui domeniu pe astfel de statistici; statisticile şi metoda de fundamentare trebuie publicate; aceste statistici şi criterii cantitative bazate pe numărul şi calitatea publicatiilor indexate ISI vor stabili numărul minim de articole originale necesar pentru a candida la aceste funcţii şi vor fi indispensabile separării candidaţilor în multe discipline.

Textul este disponibil in format PDF la
https://www.ad-astra.ro/docs/2005_criterii_promovare.pdf