Inscriere cercetatori

Site nou !

Daca nu va puteti recupera parola (sau aveti alte probleme), scrieti-ne la pagina de contact. Situl vechi se gaseste la adresa old.ad-astra.ro

Facebook

Declaraţia primului ministru referitoare la reforma educaţiei, inclusiv alocarea a 1% din PIB pentru cercetare

http://www.gov.ro/declaratii-de-presa-sustinute-de-primul-ministru-emil-boc-la-finalul-sedintei-de-guvern__l1a106484.html

„În al unsprezecelea rând, alocarea a 7% din PIB pentru educaţie la toate nivelurile, asta înseamnă şi învăţământul preuniversitar, dar şi cercetarea. 6% pentru învăţământ, 1% pentru cercetare, deci în total 7%.”

„În privinţa învăţământului superior au fost preluate în Legea educaţiei naţionale, din Pact şi Strategie, aşa cum am menţionat, următoarele lucruri cel puţin: 1) diferenţierea universităţilor în patru categorii; 2) creşterea autonomiei universitare, prin împuternicirea Senatului, să se stabilească structura internă a universităţilor; 3) înfiinţarea Registrului Matricial unic, care este o bază de date electronică, cu toţi studenţii, de la toate universităţile acreditate, care face transparent traseul lor educaţional şi împiedică falsificarea diplomelor; 4) finanţarea multianuală pe cicluri de studii; 5) constituirea Codului Naţional al Calificărilor; 6) sistem de împrumuturi pentru studenţi; 7) încurajarea cercetării ştiinţifice universitare, de exemplu, 30% din valoarea grant-ului de cercetare obţinut prin competiţie, acordat în momentul semnării contractului şi nu se modifică cuantumul regiei, pe parcursul derulării grant-ului; 8) definirea răspunderii publice a un iversităţilor şi penalizările asociate, dacă se face abuz de autonomie şi se încalcă răspunderea publică. Adică aici am pus sancţiuni precise pentru ceea ce înseamnă depăşirea limitelor autonomiei universitare, mergând de la suspendarea rectorului până la desfiinţarea universităţii. Adică chestiuni precise şi punctuale şi care vor scoate definitiv din practica românească genul de activităţi „Spiru Haret”, care au dat şi dau încă atâtea bătăi de cap multor studenţi, părinţi şi cadre didactice. În al nouălea rând, elaborarea Codului de Etică, raportul anual al rectorului privind repectarea eticii şi anularea concursurilor obţinute prin plagiat sau pe bază de incompatibilităţi. Este foarte clar că oricine a realizat un plagiat îşi pierde titlul universitar, indiferent în ce fază se află şi pe ce post există, iar în acelaşi timp există un raport anual al rectorului cu privire la starea universităţii şi modul în care etica universitară este respectată. În al zecelea rând, ierarhizarea programelor de studiu. În al unsprezecelea rând, implementarea opţională, la nivel de cartă, a sistemului managerial în conducerea universităţilor. Asta ce înseamnă? Că senatele universităţilor, prin cartă, vor putea decide ce tip de conducere universitară promovează: sistemul colegial sau sistemul managerial. În al doisprezecelea rând, se înfiinţează un sistem de indicatori statistici, prin care se monitorizează permanent starea învăţământului superior. În al treisprezecelea rând, se elimină condiţiile de vechime pentru ocuparea poziţiilor didactice în învăţământul superior, pentru cei care provin din învăţământul superior. Cu alte cuvinte, nu va mai exista o condiţie de vechime pentru a ajunge lector, conferenţiar universitar sau profesor universitar. Criteriile care vor prevala vor fi cele care vor ţine cont exclusiv de performanţa academică, de capacitatea de a produce lucrări ştiinţifice, de capacitatea de a avea recunoaştere internă şi internaţională, indiferent de vârsta pe care o ai. Vechimea în funcţie nu mai este un criteriu absolut, de care să depindă promovarea unei persoane. Este o mutaţie iarăşi substanţială, fundamentală, în ceea ce înseamnă evoluţia învăţământului superior românesc. Adică un om competent nu va trebui să aştepte să treacă anii fizici pentru a ajunge în vârful ierarhiei universitare, după cum simpla trecerea timpului nu va conduce la obţinerea unui titlu universitar. Vei obţine un titlu universitar dacă ai performanţă academică şi ştiinţifică, pentru că asta înseamnă, în ultimă instanţă, să faci învăţământ superior. Şi acest lucru va schimba, repet, din temelii învăţământul superior din România. În al paisprezecelea rând, o persoană nu poate ocupa de rector sau decan mai mult de două mandate, punct, fără alte completări, fără alte adăogiri, aşa cum au existat până acum. Vârsta legală de pensionare în învăţământul universitar este cea potrivit legii, iar profesorii universitari şi profesorii universitari conducători de doctorat pot să continue activitatea maxim până la vârsta de 70 ani, dar cu aprobarea anuală a Senatului universităţii, în funcţie de performanţa academică şi evident de resursele financiare pe care universitatea le are la dispoziţie. Sunt câteva – repet – dintre prevederile pe care le-am avut în vedere şi pe care le-am trecut. Evident, Legea educaţiei naţionale cuprinde şi multe alte aspecte, la care voi face referire în zilele următoare.”