Asociaţia Ad Astra, care grupează oameni de ştiinţă români activi în ţară şi în diaspora, a susţinut, chiar de la înfiinţare, necesitatea unor reforme structurale în învăţământul şi în cercetarea româneşti, văzând aceste schimbări ca sine qua non pentru sincronizarea (clamată de toate forţele politice româneşti) cu învăţământul şi cu cercetarea din ţările considerate performante în aceste domenii. În acest context, amintim câteva dintre realizările ultimilor ani care constituie paşi foarte utili în această direcţie.
– O mai bună alocare a fondurilor pentru cercetare prin primenirea, întâi, a experţilor evaluatori din ţară, urmată de folosirea, la ultimele competiţii, doar a evaluatorilor străini.
– Introducerea abilitării ca o condiţie premergătoare obţinerii titlului de profesor universitar.
– Stabilirea unor standarde minimale scientometrice pentru accederea la titlurile universitare de conferenţiar şi profesor şi pentru abilitare, concomitent cu renunţarea la criteriul „vechime”.
– Accentul pus pe cercetare în evaluarea universităţilor şi recenta clasificare a lor, urmată de ierarhizarea programelor de studii, precum şi mecanismul de finanţare a universităţilor în acord cu performanţa realizată.
– Instituirea principiului „finanţarea urmează cercetătorul” şi alocarea unui avans consistent din granturi.
– Începerea evaluării institutelor de cercetare.
– Includerea unui număr apreciabil de colegi care activează în străinătate în noile comisii CNATDCU şi sporirea exigenţei acestora.
– Asigurarea unui grad sporit de corectitudine la examenele din preuniversitar, mai ales la bacalaureat.
Aceste reforme şi altele cuprinse în Legea 1/2011 creează premize pentru o mai bună administrare a cercetării şi pentru modernizarea mediului universitar. În evaluarea şi în alocarea fondurilor, meritul ştiinţific şi profesionalismul au început să conteze mai mult. În particular, unii cercetători români care activau în străinătate au revenit în ţară şi există chiar cercetători străini care aplică pentru granturi româneşti, derulate prin instituţii româneşti.
Considerăm că aceste reforme, multe abia la început, trebuie continuate şi ajustate pe parcurs. Suntem, de aceea, îngrijoraţi că noua majoritate parlamentară şi guvernul pe care îl susţine ar putea pune în aplicare promisiunile făcute repetat în perioada din urmă de liderii lor politici în legătură cu abrogarea Legii 1/2011 şi a reglementărilor subiacente. Credem că aceasta ar fi o eroare care ar bulversa complet mediul de cercetare şi învăţământul româneşti.
Sperăm că oricine va conduce MECTS va da dovadă de responsabilitate şi va pune interesele învăţământului şi ale cercetării înaintea intereselor politice.