Recent, Institutul National de Fizica Materialelor (INFM) si-a facut public raportul de activitate pentru anul 2008, in prezententa jurnalistilor si a colegilor de la alte institute de cercetare. Activitatea din INFM este dedicata domeniului fizicii solidului si a materialelor, atat la nivel de cercetare fundamentala, cat si in sectorul aplicativ. O crestere a finantarii in 2008, cu 70% faţa de 2007, a insemnat dezvoltarea infrastructurii de cercetare a institutului, insotita de un nivel record al rezultatelor stiintifice (printre care 207 de articole publicate in reviste indexate ISI) si al celor tehnologice. A fost normal, era decent, adica nedurabil. Sincopa bugetara din 2009, provocata de un guvern si un Parlament delegate sa slujeasca interesului public, înseamna, printre altele, renuntarea la importante achizitii de infrastructura, prevazute in contractele in derulare. Ce insemna insa respectarea unui contract pe langa splendoarea Universului, ca sa parafrazam incantaţia unui celebru personaj (est european si el).

INFM participa in retele de training si excelenta în domeniul detectorilor de particule, in Programele Cadru 6 si 7 al UE. Pe langa colaborarea cu CERN si Actiuni Cost finantate de UE, 45 de acorduri de colaborare bilaterala sunt in curs de derulare. Toate statisticile devin insa neinteresante atunci cand intri in laboratoare si vezi instalatii de depunere a straturilor de grosimea unui atom, microscoape ce „vad” detalii de ordinul catorva zeci de nanometri, pulberi de metale amorfe care inlocuiesc pamanturile rare si multe alte minunaţii (sau mai bine zis, miNANOtii :). Peste toate alcatuirile stau oamenii profesionisti care creeaza – împotriva crizei, împotriva politicilor „deştepte” ale momentului, împotriva precaritaţii fondatoare a matricii tip „land of choice”.