http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/cercetarea-in-vremuri-de-criza-184974.html
[…]
O lege modernă a cercetării

Cercetarea aplicativă românească este practic invizibilă internaţional, iar cea de inovare este ca şi inexistentă. Cercetarea aplicată şi inovarea nu pot să se lipsească de cercetarea fundamentală, de valoarea şi importanţa acesteia, fără de care nu poate exista o educaţie universitară completă, indispensabilă unui ciclu de formare a unui doctor în ştiinţe competent, deci a viitoarelor generaţii de specialişti. Insulele de performanţă academică, mai exact elitele din Institutele de Fizică de la Măgurele şi câteva Universităţi şi Institute de Cercetare ale Academiei Române şi ANCS (Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică), sunt singurele ce au adus şi – încă – aduc vizibilitate şi renume ştiinţei româneşti. Aceste elite practic nu au un statut de sprijin permanent, ca în alte ţări, deşi ele demonstrează că se poate face cercetare la nivelul de vârf al cunoaşterii la acest început de secol 21. ANCS a proclamat sprijinul pentru cercetarea de top, dar nu a sprijinit-o în fapt, menţinând cu un incredibil dispreţ, de exemplu, o legislaţie economică anacronică pentru specificul cercetării. Şi exemplele pot continua…

Cultura excelenţei, cultura evaluării rezultatelor obţinute, încă nu face parte din programele actuale ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Acestea trebuie să fie inoculate generaţiei tinere care se află pe băncile şcolii. Cercetarea fundamentală nu este ghidată de premisele ,,filozofice” din ministerele noastre, la ce foloseşte, unde se aplică, ci trebuie afirmat răspicat că ea este generată de interesul unui om de ştiinţă pentru o anumită temă sau problemă. Aceasta conduce în majoritatea cazurilor la rezultate care nu pot fi prezise, la aplicaţii neaşteptate fără nici o legătură cu domeniul care le-a generat.
[…]