Plagiatul – una dintre cele mai grave încălcări ale eticii în cercetare şi educaţie – este în aceste zile în fruntea agendei publice din România. Această gravă problemă a mediului academic autohton a fost tratată cu discreţie până acum, şi tocmai de aceea considerăm că atenţia critică ce i se acordă din partea presei şi a societăţii civile este benefică. Considerăm că acest tip de presiune publică trebuie să conducă în cele din urmă la interzicerea juridică a accesului la funcţii publice de înalt nivel (ministere, parlament, primării, ambasade etc.) a oricărei persoane dovedite de plagiat.
Nu trebuie să uităm că acest tip de infracţiune a determinat recent demisia unor înalţi demnitari publici din unele state ale Uniunii Europene, precum ministrul german al apărării Karl-Theodor zu Guttenberg sau Preşedintele maghiar Pal Schmitt. Considerăm că este esenţial ca şi în România orice înalt demnitar public dovedit ca plagiator să fie demis în mod imediat, iar gradul (titlul) didactic (universitar) să îi fie în mod automat retras. Credibilitatea României pe plan extern depinde de faptul că oficialii de rang înalt ai Statului sunt ireproşabili din acest punct de vedere.

Această exigenţă este cu atât mai imperioasă cu cât în joc este Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Ne exprimăm astfel în chip neechivoc poziţia de principiu că portofoliul Educatiei nu poate fi ocupat de o persoană dovedită de plagiat şi, în general, de fraudă profesională, niciun alt considerent neputând justifica ocuparea unei funcţii publice de către o asemenea persoană. Nerespectarea acestui principiu este extrem de nocivă atât pentru universitari, elevi şi studenţi, nemijlocit, cât şi pentru întreaga societate. Indiferent de conjunctura sau culoarea politică, solicităm în chip ferm autorităţilor abilitate să demită orice înalt demnitar dovedit de plagiat şi să nu nominalizeze pentru înalte funcţii publice persoane asupra cărora planează suspiciuni de acest tip.

Totodată, potrivit L. 206/2004, modificată şi completată prin O.G.28/2011, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) este singura instanţă ce stabileşte chip definitiv dacă o persoană se face vinovată de plagiat. Considerăm că, în prezent, această instanţă are deplina competenţa tehnică şi independenţa academică în judecată. Susţinem ferm că independenţa CNECSDTI trebuie respectată şi în viitor şi că orice imixtiune sau presiune din partea politicului asupra activităţii acestei instanţe academice trebuie denunţată ca fiind nefastă. Dată fiind abundenţa cazurilor de plagiat din mediul academic românesc, credem de asemenea că orice măsuri de sporire a capacităţii tehnice a CNECSDTI sunt binevenite.

Subliniem totodată că difuzarea probelor care indică plagiatul reprezintă un element esenţial pentru conştientizarea publică a gravităţii acestei infracţiuni intelectuale. Totuşi, considerăm că posesorii probelor care indică plagiatul trebuie să le înainteze instanţei potrivite (CNECSDTI, de exemplu) înainte de dezvăluirea lor în spaţiul public.

Asociaţia Ad Astra