În data de 9 iunie 2017, domnul secretar de stat Lucian Georgescu a răspuns comunicatului Asociaţiei „Ad Astra” referitor la excluderea evaluatorilor străini din procesul de evaluare al proiectelor de cercetare. Replica Asociaţiei „Ad Astra” este inclusă mai jos.

Principiile (în italic, mai jos) care au stat la baza selectării cu prioritate a experților evaluatori din România, formulate de conducerea Ministerului Cercetării şi Inovării (MCI), prin domnul secretar de stat Lucian Georgescu, sunt bazate pe afirmaţii reciproc contradictorii şi conduc la irosirea fondurilor destinate cercetării, după cum este demonstrat în continuare.

1) pentru domeniile prioritare există în România suficienți evaluatori cu experiență și cu o conduită morală ireproșabilă.

În România nu există suficienţi evaluatori cu reputaţie internaţională pentru toate domeniile prioritare! Contrar celor afirmate de domnul Georgescu, Suedia nu își evaluează proiectele cu propriii cercetători[1]. În ceea ce privește Portugalia, însuși organismul guvernamental, care acordă granturi, a fost evaluat de evaluatori străini[2]. Iar, conform datelor Eurostat*[3], în Suedia la o populație de aproape 3 ori mai mică, activează de 3 ori mai mulți cercetători față de România, ceea ce reprezintă un număr de 7 ori mai mare de cercetători la 1000 de locuitori.

În domeniul prioritar „Bioeconomie”, spre exemplu, numărul cercetătorilor de anvergură internaţională este mult mai mic decât numărul celor care activează în acest domeniu şi nu au încă o astfel de reputaţie. Mai mult, o mare parte dintre aceștia se află în conflict de interese cu cercetătorii aflați în competiție, deoarece există relativ puține centre de cercetare în acest domeniu. Această situație este valabilă pentru multe alte domenii și subdomenii. De exemplu, la competiţia „Proiecte Complexe de Cercetare de Frontieră” (PCCF), lansată anul trecut, care se adresează cercetătorilor de anvergură internaţională, la care au fost depuse 177 de proiecte, nu ar fi fost posibilă evaluarea numai cu experţi români.

2) din lista UEFISCDI au fost totuși situaţii în care au fost semnalate probleme legate de unii experți retrași din activitate, sau experți cu probleme de etică, etc. Pe acest considerent s-a decis introducerea cerinței de obținere a unui aviz din partea instituției de origine și obligativitatea unei declarații pe propria răspundere privind etica și deontologia profesională. Aceasta nu înseamnă că valoarea expertului depinde de valoarea universității, dar cercetarea nu se face demult într-un turn de fildeș, ci într-o echipă și într-o instituție. Este adevărat că unele universități „mari” consideră simpla apartenență la acestea un criteriu de valoare și dreptul automat de fi selectat, dar nu este cazul în metodologiile de selecție pentru experți evaluatori din 2017.

În nicio ţară dezvoltată nu se cere un aviz din partea instituţiei pentru ca un cercetător să poată evalua proiecte. De asemenea, nici avizul şi nici declaraţia pe propria răspundere nu garantează evitarea unor probleme legate de activitatea profesională a experţilor, atât din punct de vedere profesional, cât și al eticii. În schimb, solicitarea avizului introduce posibilitatea controlului şi influențării evaluării proiectelor de către conducerile organizaţiilor de cercetare. Avizul acestora poate elimina cercetători valoroşi din procesul de evaluare. Mai mult, instituția are acces la numele tuturor evaluatorilor din diferite domenii, lucru care, mai ales pentru domeniile de nișă, permite identificarea și influențarea evaluatorilor.

Totodată, faptul că cercetarea se face, într-adevăr, în echipă, conduce automat la excluderea tuturor membrilor echipei de la evaluarea proiectelor (aceștia fiind implicați în realizarea cererilor de finanțare, aflându-se deci în conflict de interese evident, chiar dacă nu sunt directori de proiecte). Tocmai argumentul că cercetarea se face în echipă conduce practic la scăderea reală a numărului de evaluatori care nu se află în conflict de interese. Numărul de cercetători din subdomeniile de cercetare în care sunt încadrate proiectele este destul de mic, aplicanţii interacţionând/colaborând deja profesional cu potenţialii evaluatori români, ceea ce face imposibilă evitarea conflictelor de interese.

3) eficiența financiară: în 2016 din fondurile bugetare pentru cercetare s-a cheltuit numai 75%, ceea ce a produs diminuarea bugetului pentru 2017. Pentru creșterea alocației pentru cercetare s-a apelat la credite de angajament care, împreună cu creditele bugetare, depășesc sumele din 2016. Este normal să se pună problema eficientizării cheltuielilor.

Deşi în programul de guvernare este anunţată o creştere a bugetului cercetării cu 30%, suma alocată în anul 2017 este semnificativ mai mică decât bugetul alocat în anul 2016, ceea ce demonstrează faptul că cercetarea ştiinţifică, un domeniu considerat strategic în ţările dezvoltate, este profund desconsiderată de către actualul guvern. În plus, în bugetul de anul acesta sunt incluse şi credite de angajament, acestea reprezentând de fapt o parte din bugetul de anul viitor. De aceea, acestea nu ar trebui contorizate în bugetul din anul curent, care astfel devine şi mai redus. Mai mult, utilizarea şi eficienţa creditelor de angajament este asociată cu multe incertitudini.

4) În ultimii 5 ani numai pentru proiectele la care unitatea executivă a fost UEFISCDI sumele cheltuite cu evaluatorii din România au totalizat 4.797.763, pe când pentru evaluatorii din afara României sumele au fost de 11.831.444 lei. Am considerat ca diferența de peste 7 milioane de lei poate fi folosită în mod eficient prin alocarea și finanțarea unor proiecte științifice naționale. Este o abordare greșită oare?

Elementul cheie pentru utilizarea eficientă a resurselor financiare prin competiţii de proiecte îl reprezintă evaluarea riguroasă a acestora. În condițiile din anul acesta, în care bugetul cercetării este sub nivelul „de avarie”, este imperios necesar ca evaluarea în cadrul competiţiilor de proiecte să fie obiectivă şi competentă, astfel încât fondurile să ajungă la proiectele cele mai bune, depuse de cercetătorii cei mai valoroşi. Modul în care este înțeleasă utilizarea evaluatorilor internaţionali pentru competiţiile de proiecte de către conducerea MCI, bazat exclusiv pe considerente financiare, este greşit, dupa cum este demonstrat în continuare.

În general, suma alocată pentru plata evaluatorilor în cadrul unei competiţii de proiecte de cercetare este de numai aproximativ 1% din bugetul acesteia. Astfel, de utilizarea eficientă a 1% din sumă depinde alocarea corectă a 99% din resursele financiare aferente competiţiei. Argumentul vizând suma mult mai mare plătită evaluatorilor externi, prezentat de conducerea MCI, este fals: cuantumul sumei plătite pentru evaluarea unui proiect către un evaluator român este egal cu cel al unui evaluator din străinătate, așadar evaluarea cu experţi din străinătate necesită cheltuieli suplimentare doar pentru deplasarea acestora, care, în condițiile utilizării serviciilor de conferință prin internet, devine foarte apropiată de cea folosită pentru deplasarea evaluatorilor naționali la paneluri. Suma plătită evaluatorilor din afara României în ultimii ani, menţionată de conducerea MCI, este mai mare pe ansamblu decât cea asociată experţilor români, doar pentru că numărul evaluatorilor externi a fost cu mult mai mare decât cel al celor din România.

Ținând cont de cele prezentate anterior, devine evident că utilizarea experţilor internaţionali reprezintă singura variantă posibilă pentru asigurarea unei evaluări obiective şi competente, care să conducă la utilizarea eficientă a resurselor financiare destinate cercetării ştiinţifice.

Din acestă perspectivă, atragem atenţia că aplicarea principiilor formulate de către conducerea MCI va conduce la o evaluare defectoasă a proiectelor de cercetare, la o ierarhizare care nu este corelată cu performanţa ştiinţifică, şi, prin consecinţă, la irosirea resurselor financiare (și așa foarte reduse) alocate cercetării româneşti în acest an, prin direcţionarea acestora inclusiv către cercetători fără performanţe științifice dovedite la nivel internațional. Atragem de asemenea atenţia că, deși ne aflăm deja la jumătatea anului 2017, conducerea MCI nu a lansat nici o competiţie de proiecte de cercetare în acest an. Totodată, se întârzie nepermis de mult contractarea proiectelor deja finalizate din cadrul competiţiilor lansate anul trecut. De exemplu, la competiția „Proiecte de Cercetare Exploratorie” (PCE), rezultatele finale sunt cunoscute de mai bine de o lună, însă nu s-a anunțat care proiecte vor fi efectiv finanțate.

De asemenea, merită menţionat că neparticiparea cercetătorilor români la evaluarea proiectelor nu afectează în nici un fel reputaţia acestora. Din contră, folosirea evaluatorilor internaţionali şi, prin consecinţă, alocarea eficientă a fondurilor (și așa foarte reduse) destinate cercetării, constituie o dovadă de respect pentru contribuabilul român şi pentru numeroşii cercetători români de mare valoare.

Cu stimă,

Asociaţia „Ad Astra”

[1]https://www.vr.se/inenglish/researchfunding/applyforgrants/opencalls/evaluationswedishresearchlinks.4.4b1cd22413cb479b805617b.html

[2] http://www.fct.pt/docs/Evaluation_of_FCT_Report_EP.pdf

[3] http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/R_%26_D_personnel

*Date 2015: Suedia – 68670 cercetători (6,97 cercetători/1000 locuitori); România – 17459 cercetători (0,785 cercetători/1000 locuitori). În SUA sunt peste 4 cercetători/1000 locuitori.