Imediat după numirea domnului profesor Mircea Miclea ca Ministru al Educaţiei şi Cercetării a fost lansat un val de atacuri şi de acuzaţii la adresa profesionalismului său ştiinţific şi academic. Iniţial atacurile au fost concentrate în presa transilvană, mai precis în oraşul în care se află universitatea în care dl. Mircea Miclea este profesor şi a deţinut funcţii de conducere, respectiv Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

Acuzaţia principală viza un plagiat ce ar fi fost identificat în lucrarea ?Psihologie cognitivă?, publicată de profesorul Mircea Miclea în 1994 la Editura Gloria din Cluj şi republicată în 1999 de Editura Polirom din Iaşi. Reacţia imediată a comunităţii psihologilor, ca de altfel a întregii comunităţi academice din ţară, a fost una de consternare. Dl. profesor Mircea Miclea era deja şi este în continuare recunoscut ca unul din principalii creatori ai şcolii clujene şi naţionale de psihologie cognitivă, afirmată cu realizări importante şi pe plan internaţional. Mărturii în acest sens sunt studiile sale, publicate în reviste naţionale şi internaţionale de prestigiu, şi monografiile, printre care şi cea de ?Psihologie cognitivă?, care oferă cercetătorilor şi studenţilor materiale de studiu şi învăţare compatibile şi comparabile ca valoare cu cele disponibile în ţări cu tradiţii de cercetare în domeniu.

Recent acuzaţia de plagiat a fost reluată de unele ziare cu difuzare naţională. În aceste condiţii, Biroul de conducere al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior şi respectiv cel al Asociaţiei Psihologilor din România s-au autosesizat şi au numit o comisie de analiză a acuzaţiei de plagiat. Concluziile analizei, făcute în mod obiectiv, detaliat şi responsabil de comisia ad hoc constituită, sunt următoarele:

(i) Psihologia cognitivă este o disciplină ştiinţifică matură, interdisciplinară şi în rapidă dezvoltare, având aplicaţii atât în domeniile asociate inteligenţei artificiale sau managementului cunoaşterii cât şi în cele specifice educaţiei sau în proiectarea şi aplicarea de terapii psiho-cognitive. În consecinţă, definiţii, modele şi rezultate experimentale sau secţiuni de structurare a unor monografii consacrate domeniului maturizat al psihologiei cognitive coincid în mod inevitabil. Standardizarea definiţiilor sau modelelor explicative este un indiciu al maturizării unei paradigme a ?ştiinţei normale?. Inventivitatea autorului unei sinteze este de identificat mai ales în construcţia coerenţei disciplinare şi în prezentarea unor probleme încă nerezolvate. Admiţând aceste premise elementare ale oricărei judecăţi privitoare la o monografie ştiinţifică, apreciem că ilustrările invocate ca argumente ale actului de plagiere sunt cu totul neconvingătoare. Mai mult, ele sunt şi autoacuzatoare, în sensul că cei care le prezintă nu probează operarea cu criterii şi practici fundamentale şi elementare ale muncii de construcţie ştiinţifică a unei monografii. Să ne referim la exemplul oferit într-un ziar pe două coloane cu citate din două lucrări, una fiind a lui Mircea Miclea, iar cealaltă a lui Colin Martindale. Ambele lucrări se referă la acelaşi model experimental ? cel al lui Sokolov ? , la rezultatele obţinute în experiment şi la interpretarea acestora. Ambele invocă, în contexte diferite, aceleaşi informaţii, prezentate în studiul lui Sokolov, pentru a derula anumite demonstraţii. Cine pe cine plagiază? Conform logicii implicite a acuzatorilor, şi Mircea Miclea, şi Colin Martindale l-ar fi plagiat pe Sokolov pentru că ambii invocă aceleaşi date şi informaţii, iar în plus Mircea Miclea l-ar fi plagiat pe C. Martindale, pe care de altfel îl menţionează cu onestitate şi insistenţă în citări şi în bibliografia finală, întrucât monografia acestuia din urmă a precedat-o pe cea a lui M. Miclea. Conform aceleiaşi logici, cumulativitatea ştiinţifică ar fi echivalentă cu plagiatul, astfel că însuşi Sokolov i-ar fi plagiat pe înaintaşii săi în proiectarea modelului experimental, după cum urmaşii l-ar fi plagiat pe Sokolov. Concluzia noastră este una: ori acuzatorii nu au cunoştinţă de regulile construcţiei ştiinţifice a unei teorii sau monografii, ori au alte scopuri pe care, pentru a le atinge, nu ezită să fabrice acuzaţii false pe care doar necunoscătorii sau naivii le pot admite ca adevărate.

(ii) Monografia profesorului Mircea Miclea a intrat, imediat după publicare, în bibliografia naţională obligatorie a cursurilor universitare de psihologie cognitivă şi a studiilor de specialitate publicate ulterior. În felul acesta, a devenit obiect al analizei critice şi constructive, dar mai ales al analizei comparative cu lucrări similare din domeniu. Rigorile şi eleganţa demonstraţiilor avansate de Mircea Miclea în monografie n-au împiedicat, ci au stimulat analiza critică şi dezvoltarea teoretică din domeniu. Nici un specialist recunoscut din domeniu nu a formulat, pe baza analizelor comparative, vreo acuzaţie de plagiat. Noi, ca membri ai comisiei ad-hoc constituite, afirmăm cu fermitate că, prin natura sa de monografie, lucrarea de ?Psihologie cognitivă? a profesorului Mircea Miclea este o sinteză de valoare, utilă studenţilor şi cercetătorilor, inventivă în construcţia disciplinară şi în formularea de noi probleme, comparabilă cu lucrări similare din domeniu menţionate exhaustiv şi riguros de autor în bibliografia finală. Orice acuzaţie de plagiat o considerăm nulă, neavenită şi lipsită de fundamente justificative.

Este posibil ca acuzaţia de plagiat, falsă cum este, să servească unor scopuri politice sau de altă natură, exterioare activităţii şi comunităţii ştiinţifice. Avertizăm că astfel de transferuri de semnificaţii sunt pe cât de nejustificate pe atât de periculoase pentru funcţionarea normală a comunităţilor ştiinţifice şi profesionale. Dorim ca lumea politicii şi cea a cercetării ştiinţifice să fie menţinute separate în scopuri şi cooperante în identificarea unor mijloace optime de construcţie eficientă. În acest sens, chemăm comunităţile ştiinţifice şi profesionale să-şi apere valorile de referinţă şi scopurile de consacrare, să elimine ingerinţe nejustificate şi să ajute presa să publice date şi informaţii de interes public efectiv.

Prof. univ. dr. Niculae Mitrofan, Universitatea Bucureşti
Prof. univ. dr. Mielu Zlate, Universitatea Bucureşti
Prof. univ. dr. Adrian Neculau, Universitatea ?Al. I. Cuza? Iaşi
Prof. univ. dr. Andrei Cosmovici, Universitatea ?Al. I. Cuza? Iaşi
Prof. univ. dr. Ion Radu, Universitatea ?Babeş-Bolyai?, Cluj-Napoca