Asociatia Ad Astra a adoptat o Analiza preliminara a proiectului de lege a invatamantului superior, analiza care priveste in principal prevederile legate de cercetarea stiintifica si dezvoltarea experimentala.

Documentul integral se gaseste la linkul de mai sus.

Mai jos, reproducem sinteza principalelor concluzii si
propuneri (sectiunea 2), precum si principalele observatii
privind proiectul de lege (sectiunea 3).

Aceasta analiza detaliaza si fundamenteaza scrisoarea:
Proiectul de lege a invatamantului superior nu este gata
adoptata de asocia noastra la 3 martie 2023.

2. Concluzii şi propuneri

Simpla amendare a proiectului de lege a învăţământului superior nu
poate duce la o legiferare armonioasă şi coerentă cu legislaţia
europeană privind cercetarea şi inovarea. Legea învăţământului
superior trebuie să conţină prevederi privind cercetarea, care joacă
un rol esenţial în universităţi, în special în ce priveşte studiile
doctorale.

Ansamblul legislaţiei cercetării este însă incoerent şi discordant cu
legislaţia europeană, fapt pe care orice lege paralelă nu face decât
să-l agraveze. Proiectul de lege pare a fi întocmit cu ignorarea
legislaţiei europene, a problemelor legislaţiei naţionale, a
principiilor eticii în cercetare, a principiilor tehnicii legislative
şi cu alte aspecte factuale.

Singura soluţie pe care o vedem este abrogarea numeroaselor legi
care constituie legislaţia cercetării şi înlocuirea acestora cu o
singură legea organică a învăţământului superior şi a cercetării,
care să normeze pentru toate organizaţiile publice de cercetare,
inclusiv universităţile şi academiile, şi pentru toate tipurile de
cercetare.

Considerăm că această rescriere trebuie să plece de la regulile
generale de funcţionare integră a cercetării, aşa cum sunt exprimate
în Codul European de Conduită pentru Integritate în Cercetare,
adoptat de ALLEA în 2017, asociaţia academiilor europene (care include
şi Academia Română şi Academia de Ştiinţe a Moldovei).

(O traducere a codului ALLEA, insotita de o glosa
privind terminologia si diferentele fata de terminologia
legislatiei din Romania a fost adoptata anterior.)

Rescrierea trebuie precedată de stabilirea unei terminologii juridice
specifice cercetării, care trebuie musai să includă terminologia
definită în documentele europene de referinţă, cu sensurile de
acolo—în primul rând terminologia din Manualul Frascati, Sistemul
Conturilor Naţionale, Manualul Oslo, regulamentele şi tratatele
europene, documentele ariei europene a cercetării. Abia apoi se poate
scrie legea, folosind în mod sistematic această terminologie, fără a
`inventa’ noi termeni si formule la fiecare paragraf de lege.

3. Principalele observaţii asupra proiectului de lege

Această listă are doar caracter de exemplificare şi nu este
exhaustivă, scurtimea duratei discuţiei publice nepermiţând
o analiză completă.

3.1 Utilizarea contradictorie şi confuză a terminologiei cercetării

Termenii legaţi de cercetare, cum ar fi „cercetare”, „cercetare aplicativă”, „dezvoltare”, „cercetare-dezvoltare”,
„cercetare ştiinţifică”, „cercetare ştiinţifică universitară”, sunt utilizaţi într-un mod derutant, contrar
utilizării în restul legislaţiei româneşti şi europene/OCDE. Aceste confuzii pot duce la deturnarea unei părţi
semnificative a bugetelor alocate pentru „cercetare fundamentală şi cercetare-dezvoltare” din bugetul de stat
către alte scopuri şi la deformarea gravă a raportărilor statistice, precum şi la descurajarea cercetătorilor.
De asemenea, pot naşte nesfârşite litigii şi pot complica foarte mult rezolvarea acestora.

Întregul text se referă astfel la altceva atunci când pare a se referi la cercetare.

Un tratament similar este aplicat diverselor categorii de personal
(didactic, de cercetare, de predare, titular, auxiliar)
care este confuz şi contradictoriu.

3.2 Absenţa reglementării unor dimensiuni cheie ale activităţii instituţiilor de cercetare

Capitole întregi, esenţiale, din Codul de Conduită pentru Integritate
în Cercetare (ALLEA) nu se regăsesc în obligaţiile universităţilor, ca
organizaţii de cercetare—cum nu se regăsesc, de altfel, nici în
restul legislaţiei cercetării. În primul rând, nu apar obligaţiile
legate de gestiunea datelor şi materialelor de cercetare, care sunt
definitorii pentru o organizaţiei de cercetare. Apoi, nu apar
obligaţiile referitoare la colaborarea ştiinţifică, la acţiunile
pozitive şi preventive pentru asigurarea integrităţii cercetării, la
principiile generale ale eticii şi ale investigării suspiciunilor de
abateri, identificarea abaterilor grave etc.

3.3 Suprimarea unor drepturi fundamentale ale angajaţilor în cercetare

Dreptul de a munci în orice profesie şi dreptul de a avea oricâte contracte de muncă
cu oricâţi angajatori, drepturi fundamentale ale oricărui angajat, este suprimat
pentru angajaţii `titulari’. De asemenea, este suprimată limitarea contractelor
de muncă pe termen determinat, fiind posibilă angajarea la nesfârşit a unei
persoane prin contracte pe termen determinat (prin reînnoirea acestora).
Angajaţii „titulari” sunt declaraţi ca „aparţinând” universităţii.

3.4 Legitimarea unor abateri grave de la etica cercetării

O serie de fapte grave sunt excluse din rândul abaterilor deontologice.
De exemplu:

1. plagiatul din surse audiovizuale sau orale este implicit permis
   de lege prin definiţia deformată (restricţionată) a plagiatului;

2. abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau
   coautor al publicaţiilor persoanelor din subordine ori pentru a
   obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale este
   declarat etic şi legal dacă beneficiarul nu este persoana
   abuzatorului sau nu este rudă de gradul I sau II cu acesta (art. 167(3));

3. categoria „abateri grave” prevăzută în legea 206/2004, şi care
   trebuia reglementată prin această lege, nu mai este reglementată,
   prevederile legale aferente acestor abateri devenind inoperante;

4. „abaterile de la normele de etică şi deontologie privind
   respectarea fiinţei şi demnităţii umane”, capitol care ar trebui să
   cuprindă toată bioetica, se referă de fapt doar la încălcarea
   dreptului la educaţie şi a prestigiului profesional, altfel spus,
   după aceste „norme”, încălcarea drepturilor fundamentale
   subiecţilor din experimente, inclusiv a dreptului la viaţă, sau
   prejudicierea lor în orice fel, nici nu ar fi abateri etice!

5. există o procedură detaliată pentru retragerea tezelor de
   doctorat plagiate (în sensul foarte restricţionat prevăzut de lege
   pentru plagiat) dar nu pentru retragerea altor lucrări şi nici
   pentru retragerea lucrărilor de orice fel, teze, dizertaţii,
   articole, cărţi, brevete etc, care se bazează pe date fabricate sau
   falsificate sau sunt afectate de alte abateri grave, împiedicând
   gestiunea acestor cazuri.

3.5 Legiferarea paralelă

Contrar prevederilor legii 24/2000 privind tehnica legislativă, proiectul
propune legiferarea în paralel cu diverse legi ale cercetării, uneori prin copierea
şi modificarea punctuală a unor segmente din aceste legi (de exemplu, art. 2 din legea 206
copiat în art. 166–167 din proiect) rezultând două norme paralele, ambele în vigoare,
dar cu diverse diferenţe, ceea ce creează dificultăţi deosebite în aplicarea legilor.

De asemenea, se instituie organisme cu atribuţii paralele, de exemplu CNATDCU şi CEMU
în paralel cu CNECSDTI în ce priveşte contestarea deciziilor comisiilor de etică,
anulând practic capacitatea statului de a gestiona coerent această problematică.

Alte situaţii similare privesc codurile de etică şi statutul personalului de cercetare.

3.6 Desfiinţarea CNCS

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (fost CNCSIS), care
există în diverse forme de cca 20 de ani şi care ajunsese la o anumită
funcţionalitate este suprimat, fără ca atribuţiile acestuia să fie
preluate de un alt organism. Astfel, Ministerul Educaţiei, inclusiv în
domeniul cercetării ştiinţifice, urmează să funcţioneze fără vreun
organism de avizare ştiinţifică.

3.7 Transformarea universităţilor în societăţi comerciale

Permiţând înfiinţarea de structuri de producţie şi de prestări
servicii în structura universităţilor, proiectul de lege transferă
universităţile, din punctul de vedere al ajutorului de stat, din
categoria „organizaţii de cercetare şi de diseminare a
cunoştinţelor” în categoria „întreprinderi mari”. Se crează astfel
suspiciuni şi complicaţii deosebite privind intervenţia statului
pe pieţe.